David a kndreptat cqtre Domnul cuvintele acestei ckntqri, dupq ce Domnul l -a izbqvit din mkna tuturor vrqjmawilor lui wi din mkna lui Saul.

 El a zis: ,,Domnul este stknca mea, cetqyuia mea, Izbqvitorul meu.

 Dumnezeu este stknca mea, la care gqsesc un adqpost, scutul meu wi puterea... care mq mkntuiewte, turnul...... meu cel knalt wi scqparea... mea. Mkntuitorule! Tu mq scapi de sklnicie.

 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudq, wi sknt izbqvit de vrqmawii mei.

 Cqci valurile moryii mq knconjuraserq, wivoaiele nimicirii mq knspqimkntaserq;

 legqturile mormkntului mq knconjuraserq, layurile moryii mq prinseserq.

 Kn strkmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locawul Lui, El mi -a auzit glasul, wi strigqtul meu a ajuns la urechile Lui.

 Atunci pqmkntul s`a cutremurat wi s`a clqtinat, temeliile cerului s`au miwcat wi s`au zguduit, pentrucq El Se mkniase.

 Fum se ridica din nqrile Lui, wi un foc mistuitor iewea din gura Lui: cqrbuni aprinwi ykwneau din ea.

 A plecat cerurile, wi S`a pogorkt: un nor gros era subt picioarele Lui.

 Cqlqrea pe un heruvim, wi sbura, venea pe aripile vkntului;

 era knconjurat cu kntunerecul ca wi cu un cort, era knconjurat cu grqmezi de ape wi cu nori kntunecowi.

 Din strqlucirea care era knaintea Lui schinteiau cqrbuni de foc.

 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Knalt a fqcut sq -I rqsune glasul;

 a aruncat sqgeyi wi a risipit pe vrqjmawii mei, a aruncat fulgerul, wi i -a pus pe fugq.

 Fundul mqrii s`a vqzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflqrii nqrilor Lui.

 El wi -a kntins mkna de sus din knqlyime, m`a apucat, m`a scos din apele cele mari;

 m`a izbqvit de protivnicul meu cel puternic, de vrqjmawii mei cari erau mai tari deckt mine.

 Ei mq prinseserq kn ziua strkmtorqrii mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

 El m`a scos la loc larg. El m`a mkntuit, pentrucq mq iubewte.

 Domnul mi -a rqsplqtit dupq nevinovqyia mea, mi -a fqcut dupq curqyia mknilor mele;

 cqci am pqzit cqile Domnului, nu m`am fqcut vinovat fayq de Dumnezeul meu.

 Toate poruncile Lui au fost knaintea mea, wi nu m`am depqrtat dela legile Lui.

 Am fost fqrq vinq knaintea Lui, m`am pqzit de fqrqdelegea mea.

 De aceea Domnul mi -a rqsplqtit nevinovqyia mea, dupq curqyia mea knainte Lui.

 Cu cel bun Tu ewti bun, cu omul drept Te poryi dupq dreptate,

 cu cel curat ewti curat, cu cel kndqrqtnic Te poryi dupq kndqrqtnicia lui.

 Tu mkntuiewti pe poporul care se smerewte, wi cu privirea Ta, scobori pe cei mkndri.

 Da, Tu ewti lumina mea, Doamne! Domnul lumineazq kntunerecul meu.

 Cu Tine mq nqpustesc asupra unei owti knarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

 Cqile lui Dumnezeu sknt desqvkrwite, cuvkntul Domnului este curqyit; El este un scut pentru toyi cei ce cautq adqpost kn El.

 Cqci cine este Dumnezeu, afarq de Domnul? Wi cine este o stkncq, afarq de Dumnezeul nostru?

 Dumnezeu este cetqyuia mea cea tare, wi El mq cqlquzewte pe calea cea dreaptq....

 El kmi face picioarele ca ale cerboaicelor, wi El mq aweazq pe locurile mele cele knalte.

 Kmi deprinde mknile la luptq, wi brayele mele kntind arcul de aramq.

 Tu kmi dai scutul mkntuirii Tale, wi ajung mare prin bunqtatea Ta.

 Lqrgewti drumul supt pawii mei, wi picioarele mele nu se clatinq.

 Urmqresc pe vrqjmawii mei, wi -i nimicesc, nu mq kntorc pknq nu -i nimicesc.

 Ki nimicesc, ki zdrobesc, de nu se mai scoalq; cad subt picioarele mele.

 Tu mq kncingi cu putere pentru luptq, rqpui subt mine pe protivnicii mei.

 Faci pe vrqjmawii mei sq dea dosul knaintea mea, wi nimicesc pe ceice mq urqsc.

 Se uitq kn jurul lor, wi nu -i cine sq -i scape. Strigq cqtre Domnul dar nu le rqspunde!

 Ki pisez ca pulberea pqmkntului, ki zdrobesc, ki calc kn picioare, ca noroiul de pe uliye.

 Mq scapi din neknyelegerile poporului meu; mq pqstrezi drept cqpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunowteam kmi este supus.

 Fiii strqinului mq linguwesc; mq ascultq la cea dintki poruncq.

 Fiii strqinului lewinq dela inimq, tremurq cknd ies afarq din cetqyuie.

 Trqiascq Domnul, wi binecuvkntatq sq fie Stknca mea! Knqlyat sq fie Dumnezeu, Stknca mkntuirii mele,

 Dumnezeu, care este rqzbunqtorul meu, care-mi supune popoarele,

 wi care mq face sq scap de vrqjmawii mei! Tu mq knalyi mai pesus de protivnicii mei, mq izbqvewti de omul asupritor.

 De aceea Te voi lquda printre neamuri, Doamne! Wi voi cknta spre slava Numelui Tqu.

 El dq mari izbqviri kmpqratului Squ, wi aratq milq unsului Squ: lui David, wi seminyei... lui, pentru totdeauna.``